Metodologia de creare a unui cluster

Definiții conform „Ghidul Solicitantului”
Tip de proiect: Proiecte pentru clustere de inovare
2021

Clustere de inovare – structuri sau grupuri organizate de părți independente (cum ar fi întreprinderi nou-înființate inovatoare, întreprinderi mici și mijlocii și întreprinderi mari, precum și organizații de cercetare și diseminare a cunoștințelor, organizații non-profit și alți operatori economici afiliați) concepute pentru a stimula activitatea inovatoare prin promovarea utilizării în comun a echipamentelor și a schimbului de cunoștințe și cunoștințe de specialitate și prin contribuții efective la transferul de cunoștințe, stabilirea de contacte, diseminarea informațiilor și colaborarea între întreprinderi și alte organizații din cluster.

Organizația clusterului – entitate juridică care reprezintă clusterul de inovare, înregistrată în România și constituită la data depunerii proiectului, conform legislației relevante în vigoare ca asociație sau fundație în baza Ordonanței nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu modificările şi completările ulterioare. Aceasta este „o asociație legal constituită care desfășoară activități economice, îndeplineşte atribuțiile de management şi coordonare a activităților și a proiectelor întreprinse la nivelul clusterului, care promovează imaginea clusterului ca întreg și care sprijină întărirea cooperării dintre membrii acestuia și atragerea de noi membri”. Organizația clusterului poate avea în componență toți membrii clusterului sau numai o parte dintre ei.

NB:   Activitățile de inovare (obținerea, validarea și protejarea brevetelor și a altor active necorporale care aparțin clusterului, detașarea de personal cu înaltă calificare în organizația clusterului, serviciile de consultanță în domeniul inovării și serviciile de sprijinire a inovării) în clustere trebuie desfășurate de organizația clusterului și sunt eligibile pentru aceasta dacă și numai dacă organizația clusterului este asimilata unui IMM, in sensul prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.

Definiții UE pentru cluster și organizația (de management) a clusterului

Clusterele ar trebui considerate ca fiind ecosisteme regionale de industrii și competențe conexe, care prezintă o gamă largă de interdependențe inter-industriale.

Acestea sunt definite ca grupuri de firme, actori economici asociați și instituții care sunt situate în apropiere* și au ajuns la o scară suficientă pentru a dezvolta expertiză specializată, servicii, resurse, furnizori și abilități. Clusterele sunt menționate atât ca un concept, cât și ca un fenomen economic real, cum ar fi Silicon Valley, ale cărui efecte, cum ar fi concentrarea ocupării forței de muncă, pot fi măsurate.

Organizațiile (de management) ale clusterelor

Organizațiile de cluster sunt entitățile juridice care sprijină consolidarea colaborării, în rețele și a procesului de formare în clusterele de inovare și acționează ca furnizori de sprijin pentru inovare prin furnizarea sau canalizarea de servicii specializate și personalizate de sprijinire a afacerilor pentru a stimula activitățile de inovare, în special în IMM-uri. Aceste sunt de obicei actorii care facilitează parteneriatul strategic între clustere.

*Teoria spune că partenerii dintr-un cluster ar trebui să fie situați pe o rază de 100 km în jurul organizației de management.

Componența clusterului

Teoria și practica economică au validat pentru clustere modelul cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de “triplu helix”, care reunește într-un grup inovativ reprezentanți ai:

• Companiilor, în special IMM-uri – reprezentând latura economică a clusterului;
• Universităţilor/instituțiilor de învățământ şi institutelor de cercetare – reprezentând furnizorii de soluţii inovative   aplicabile nevoilor reale ale întreprinderilor din cluster;
• Autorităţilor publice locale, regionale

Cu toate acestea, în România, experiența a demonstrat că cei trei parteneri naturali ai modelului ”triplu helix” nu numai că nu cooperează, dar, de asemenea, nu se cunosc unul pe altul și nu reușesc să discute unul cu altul. Există o nevoie de adaptare a modelului și de transformare a lui într-un model “four leaves clover – trifoi cu patru foi”, al patrulea actor fiind organizațiile catalizator – firme de consultanță, specializate in transferul tehnologic și în domeniul inovării, centre de transfer tehnologic, etc)